Neant

Nu am să pun mâna pe unda de durere  ce mă susține învăluind mireasma celor mai tensionate momente din viață, cea care mă poartă prin tunelurile întunecate ale inimii mele. Sunt purtată de vând, un vânt ce îmi șterge toate momentele frumoase, vesele și plăcute din viața mea hoinărind pe un drum plin de melancolie care mă face să mă simt moartă, moartă în această lume.

Un labirint de stări de spirit ce-și croiesc drumul spre un chip neliniștit și bătut de vânturi. Nu-mi lipsesc decât lacrimile care bat la ușa ochilor mei cu putere și se izbesc să iasă afară creând un anturaj și mai tensionat și mai dureros. Chipul cel mai chinuit... mai zbuciumat de atâtea gânduri care hoinăresc prin neant, au început însă nu li se cunosc sfârșitul, au chip însă sunt invizibile. Culorile sau contopit într-o singură culoare fără nume, fără miros și fără gust. Plăcerea a și dispărut de parcă nici nu a mai existat vreodată în viziunea celor gândite. Dezlănțuire totală... fie alegi să lupți până la sânge cu situația fie alegi să cedezi și să te stingi din imaginea celor vii...