După o lună de muncă peste hotare între persoane străine și „inapte” de a ține în mână o carte am ajuns astăzi acasă. Și, pentru prima oară în viață vreau să descriu acel sentiment care este produs de lipsa unei lecturi, unei lecturi bune. Acele „tremuriciuri” care te fac să te scuturi din cap până în picioare la amintirea unor fraze citite din cărți. În fiecare zi în drum spre lucru gândurile mele, mâinile, creierul, toate aveau nevoie de o carte bună de o lectură intelectuală. În 12-ani de școală și 3 de facultate niciodată nu am simțit atât de mult lipsa unei cărți, lipsa internetului de pe care poți să copii ceva bun. Unicul lucru care mă calma era doar muzica ( și astea doar câteva albume pe care le fredonam pe de rost ). Lipsa unei lecturi m-a făcut să urăsc și mai mult ființele umane „proaste” pe care eram nevoită să le văd și să le ascult zi de zi, femei (de origine rusească) care au început să fumeze și să consume alcool încă de pe băncile școlii care sau căsătorit înainte de a atinge majoratul și care au făcut copii tot atunci,, și tineri care nu au luat nimic bun de la viață decât prostia omenească, oameni dun gura cărora puteai să auzi doar cuvinte murdare. Mai pe scurt oameni care nu au citit decât atunci când au învățat alfabetul în clasele primare. Trist de tot..
Recomand tuturor tinerilor care își fac încă studiile să nu rateze ocazia de a citi o carte și de a învăța ceva util pentru că timpul își ea tot ce e al său..
Într-un sfârșit vreau să spun că iubesc la nebunie cărțile, iubesc muzica bună și discuțiile cu oamenii înțelepți.
În curând voi adăuga și poze de la fostul ”serviciu„ situație tristă.
