De ce trebuie să ne exprimăm emoțiile ?

Când vine vorba despre emoții vocabularul nostru se limitează nu avem nici măcar o definiție concretă a emoțiilor, știm doar să spunem mă simt bine sau rău și astea reies din educația noastră limitată pe care am avut-o în copilărie. De ex. nu plânge că o să te vadă lumea, nu plânge că iești băiat, nu te râde ca un prost, nu urla că nu ești în pădure, nu striga că mă doare capu, nu te holba așa la mine de parcă mă vezi pentru prima dată ș.m.d.

Restricții, restricții, restricții... care ne-au limitat la moment și care ne limitează și în prezent.   Din acest motiv ne vine foarte greu să le spunem persoanelor „te iubesc”  sau să plângem pe umărul altei persoane. În general emoțiile joacă un rol foarte important în viața noastră de aceea să vorbim despre ele este ceva de bine ceva plăcut. Emoțiile sunt cele prin intermediul cărora învățăm despre lucrurile ce ne înconjoară, care au un impact negativ sau pozitiv asupra noastră, de aceea fiecare emoție este exprimată /redată diferit atât în interiorul nostru cât și de exteriorul nostru. Ca și senzațiile emoțiile sunt activate de cele cinci tipuri de analizator-i (auditivi, vizuali, gustativi, olfactivi și chinestezici) de aceea orice eveniment petrecut  înăuntru s-au în afara noastră au o influență mare asupra propriei noastre persoane. De fapt toate emoțiile sunt importante, nu există emoții bune sau rele, există emoții care au fie un impact pozitiv fie negativ asupra noastră, totul depinde de cum primim noi informația din exterior.

Pentru a oferi un răspuns/ definiție corectă a emoțiilor este foarte important să ne cunoaștem propria personalitate sau propriul eu pentru a răspunde în așa mod „ acum sunt fericit, furios, tensionat, rușinat” sau cel puțin „acum trăiesc emoții plăcute/ neplăcute”. 

Dacă încercăm totuși cât de puțin să înlăturăm barierele puse de părinții noștri ne vom simți și noi mai bine și vom evita să-i învățăm și pe copii noștri greșit.