Pornesc astăzi de la premisa unor idei sau sloganuri optimiste care au fost inventate de-a lungul timpului pentru a încerca să „motiveze” oamenii. Un clișeu foarte cunoscut numit unul optimist este „Speranța moare ultima„ adică „data viitoare o să fie mai bine”...
Spre deosebire de alte clișee acesta este întrebuințat cel mai des, totuși valoarea lui rămâne aceiași egală cu zero. Aceste slogane-șablon nu fac decât să arate o lipsă de originalitate și de gândire și sunt folosite adesea în momentul în care o persoană se confruntă cu un eșec. Momentul cel mai penibil al acestei expresii „Speranța moare ultima” îl conferă totuși melancolia și lirismul cu care este adesea pronunțată. Speranța moare ultima, e cel mai stupid și negândit șablon optimist pe care poți să-l spui unui om bolnav de cancer în ultimul stadiu sau a unui om trecut printr-un accident și care a rămas fără membre. Chestia sună în felul următor „nu te descuraja, totul o să fie bine cancerul o să dispară de la sine, tu doar nu vrei să-l ai?” sau „speranța moare ultima, poate că la un moment dat îți crește piciorul la loc sau bucata de cap”!
Și totuși, cel mai des acest mesaj optimist, este folosit pentru oamenii care au trecut print-un insucces sau eșec în viață, și fie că se gândește el la speranța care încă nu a murit, sau, vine un mare gânditor ( de regulă cineva apropiat) cu o față compătimitoare și îi spune despre speranța care trebuie să ardă veșnic. Acest lucru sună atât de patetic și lipsit de orice logică!
Am mai auzit de la marii gânditori și asta „omul fără speranțe e om mort”! Serios? și multe speranță ar trebui să ai ca să te simți viu?
Unii de fapt asta și fac, trăiesc doar cu speranțe, că cândva ceva se va întâmpla și totul va veni de la sine trebuie doar să speri. Tind să te dezamăgesc, în fiecare zi cu tine ceva se întâmplă iar în dependență de cum lași tu să treacă lucrurile prin tine, viața ta se schimbă. Vrei să faci schimbări și să ajungi undeva, acționează! Lucrurile nu se rezolvă de la sine datorită așa ziselor speranțe ale tale care trăiesc veșnic.
Într-un final clișeul „Speranța moare ultima” e doar o adunătură inadecvată de cuvinte dar se dorește a fi mai degrabă patetic sau optimist dar care de fapt are o valoare informativă egală cu zero!
Și totuși, cel mai des acest mesaj optimist, este folosit pentru oamenii care au trecut print-un insucces sau eșec în viață, și fie că se gândește el la speranța care încă nu a murit, sau, vine un mare gânditor ( de regulă cineva apropiat) cu o față compătimitoare și îi spune despre speranța care trebuie să ardă veșnic. Acest lucru sună atât de patetic și lipsit de orice logică!
Am mai auzit de la marii gânditori și asta „omul fără speranțe e om mort”! Serios? și multe speranță ar trebui să ai ca să te simți viu?
Unii de fapt asta și fac, trăiesc doar cu speranțe, că cândva ceva se va întâmpla și totul va veni de la sine trebuie doar să speri. Tind să te dezamăgesc, în fiecare zi cu tine ceva se întâmplă iar în dependență de cum lași tu să treacă lucrurile prin tine, viața ta se schimbă. Vrei să faci schimbări și să ajungi undeva, acționează! Lucrurile nu se rezolvă de la sine datorită așa ziselor speranțe ale tale care trăiesc veșnic.
Într-un final clișeul „Speranța moare ultima” e doar o adunătură inadecvată de cuvinte dar se dorește a fi mai degrabă patetic sau optimist dar care de fapt are o valoare informativă egală cu zero!
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereDemult cautam astlfel de articole pe net, ma bucur ca le-am gasit. Multumesc bloggerului
RăspundețiȘtergere