Toți dintre noi avem partea ăia narcisică

M-am gândit azi aproape toată ziua la discuțiile de ieri care au avut loc la universitate. A mers vorba despre persoanele care fură din ajutoarele venite din alte țări pentru copiii de la internate, pentru grădinițe și alte instituții care primesc ajutoare, despre cei de la politică care numai fură și fură ș.m.d în câteva cuvinte deci am discutat despre cei care iau cea ce nu le aparține și din gura celor nevoiași.

Câteva persoane din grupă mai nu se băteau cu pumnii în piept că dacă ar fi ele în locul educatoarelor sau celor de la putere ar face tot posibilul ca copiilor să le fie bine și chiar ar duce tot ce au acasă copiilor de la orfelinat, mai pe scurt fală și prostii. de fapt eu vreau să spun următoarele, toți cândva au fost copii,adolescenți ș.m.d adică toți au trecut prin stadiile acestea. Cei care acum s-au îmbogățit pe spinarea altora cândva vorbeau la fel, despre faptul că vor crește și vor lupta pentru drepturile omului, vor face dreptate, ei nu vor fi niciodată lacomi, hoți, mincinoși etc. Toți cândva doreau dreptate însă când au ajuns în postura în care se află au și uitat de timpurile grele prin care au trecut, de prietenii sau colegii la care cândva apelau, de probleme pe care cândva le aveau, au uitat de tot și-au pus ochelari roz pe ochi și merg cu capul ridicat în nori, mândri de-i ia naiba. Haide să ne aducem aminte cu toții de anii de școală, câți dintre voi mai vorbesc cu colegii de clasă până în prezent sau câți dintre voi mai prieteniți cu cel mai bun prieten/ă din școală? De fapt foarte puține persoane. De cele mai multe ori când vedem o persoană cunoscută sau un fost coleg de clasă preferăm să trecem pe neobservate pe lângă el, mergând pe cealaltă parte a străzii, uitându-ne în altă parte sau făcându-ne că vorbim la telefon, uneori poți să stai față în față cu un vechi cunoscut care se face că nici nu te cunoaște și nici nu te salută. Cândva stăteai cu cel mai bun prieten/ă într-o bancă, dormeați unul la altul, ieșeați în oraș sau la distracții împreună, împărtășea-ți cele mai frumoase lucruri, vă spunea-ți cele mai tainice secrete și bârfea-ți despre toți cei din jur, credea-ți că veți fi de nedespărțit pentru totdeauna, astăzi însă nu mai discutați deloc, vă întâlniți pe stradă și nici nu vă salutați, vă adresați unui altuia cu dumneavoastră și vă prefaceți că nu va-ți cunoscut niciodată. Din moment ce viața voastră a luat o altă întorsătură preferați să mergeți pe ea fără a mai privi cumva în trecut, așa că, pentru ce atâta fală, ridicarea în slăvi a propriei personalități când de fapt toți suntem la fel. În toți există partea ăia narcisică care atunci când e nevoie predomină cu plăcere.