Discriminare și din nou discriminare. Toți doresc dreptate. toți se simt discriminați ș.m.d. De cele mai multe ori se plâng din cauza discriminării: transsexuali, homosexuali, lesbienele etc. într-un cuvânt oameni „deosebiți”. Totuși nu înțeleg de ce ar trebui aceștia să se plângă, de parcă numai ei sunt supuși discriminării. Înțeleg da este o problemă pentru ei să apară în public sau declare despre acest lucru nu numai celor din jur dar chiar și familiei.
Însă acest lucru este o boală și orice boală/problemă pe care nu ar avea-o persoana ca ex. SIDA, sifilis, semne de la naștere, semne în urma operațiilor, defecte corporale, bube pe față sau corp și multe altele este greu de comunicat din cauză că nu știi cum va reacționa persoana care te ascultă. Și dacă ea reacționează într-un mod negativ asupra defectului pe care îl ai asta înseamnă discriminare. Atunci de se mai plâng „ăștia„ cu boala lor că sunt discriminați. De asemenea doresc să aduc la cunoștință că transsexuali, homosexuali, nu există de ieri sau azi ci de timpuri vechi și cum pe atunci oamenii iau privit negativ așa îi vor privi și acum și pe viitor cu toate că va fi sau nu adoptată legea antidiscriminării. Așa că „persoanele în cauză” fie acceptă realitatea fie nu și mai departe continuă se se ascundă. Omul este o ființă adaptabilă însă fiecare schimbare care apare în fața sa este ca un obstacol, de la început este greu să se adapteze schimbărilor și mai ales de genul acesta însă pe urmă totul trece și nu consider comportamentul pe care îl au ei că este o discriminare, căci, orice persoană care arată într-un mod sau altul diferit de gloată (ceilalți) este privit cu alți ochi și de cele mai multe ori negativ. Dacă ai curajul să înfrunți toate confruntările care îți apar în față nu mai vezi discriminare în partea ta și îți pare că lucrurile decurg normal însă dacă ești un laș îți pare că toată viața ești discriminat. Nu vorbesc aici despre „paradele„ lor prostești pe care le fac „împopoțindu-se” în diferite chestii cu panouri în mână umblând prin oraș dar vorbesc despre „curaj”, curajul de a apărea în public de a te angaja la un serviciu arătându-i șefului beneficiile pe care le va avea acesta în urma angajării tale, să faci față cerințelor pe care le ai în față și să nu alergi tot timpul la șefi sau la cei de mai sus spunând că ești discriminat plângându-te pe colegii tăi. Arată că ești capabil să faci ceea ce făceai și până acum, comportă-te ca un om normal din punct de vedere etic și estetic. Nu încerca să arăți că ești „buricul pământului” apoi să fugi „cu coada între picioare„ și să plângi de discriminare. Dacă familia ta care ți-a fost mereu alături, care te cunoaște bine acționează negativ la schimbările pe care le faci atunci ce să mai aștepți de la o persoană străină?. În primul rând oamenii sunt discriminați din cauza comportamentului pe care îl au aceștia față de lumea ce îi înconjoară. În al doilea rând, ei însuși în interiorul lor stau mereu cu gândul și cu teama că „sunt discriminat, voi fi discriminat”, se trezește de dimineață și își spune acest lucru, înainte de somn își spune acest lucru și chiar toată ziua stă cu aceste cuvinte în cap agravând situația. Poate că de multe ori oamenilor nici nu le pasă de cine ești tu și cum arăți tu însă însă din cauza că trăiești cu frica în sân te pomenești în situația discriminării. De fapt antidiscriminarea nu este o lege care trebuie adoptată ci este un comportament al omului care ține de educația lui și de personalitatea sa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu