Peripeții

Știți astăzi nu am despre ce vă povesti, în troleibuz nu au fost situații ieșite din comun, despre universitate însă nu doresc să vorbesc mă inervează tare. Așa că am hotărât să vă povestesc o povestioară din copilăria mea, revenind la vârsta de 7-8 ani nu mai mult, când eram copil neastâmpărat, și pus pe șotii.

Pe atunci copii trăiau alte vremuri nu erau atâtea tehnologii noi, chiar și lumina se stingea de la o bucată de zi și stăteam cu lumânările, ei timpuri vechi și grele. Locuiam la țară la bunica deoarece mama e cel mai mic copil din familia lor și după tradiția moldovenească celui mai mic copil îi revine casa și totodată îngrijirea de părinți, ei prostii moldovenești, asta e altă istorie. Și știți copilăria la țară e o adevărată poveste în tot sensul cuvântului, lanuri, drumuri, ferme, râpe (râuri), imașuri, gunoiști, pe care le pot colinda copii. Și pe atunci eram și eu unul dintre copiii harnici care se scoală de pe la 6-7 dimineața să facă șotii, bunica se scula și avea grijă de gospodărie, găini, rațe, gâște, puișor, ș.m.d., într-un cuvânt orătănii pe care trebuia să le hrănească, apoi se ocupa de vaca ei pe care o iubea mai mult decât pe noi și capra ei fermecată pe care o ducea la păscut și la care trebuia să stea numai lângă ea ca să fie sigură că papă bine că are apă e.c.t. Dar să revenim la mine, ce-a care se ocupa și ea de treburile casei, î-mi făcusem din chestiile alea pe care se usca tutunul locul meu privat, niște cuști cu gratii de 1 metru pe 1,50m, se vede că au rămas de la bunica care a lucrat mai înainte la „șfăruit tutun” cum numea ea, vrio 3 cuști din alea pe care eu le-am acoperit cu țoale și diferite chestii făcându-mi căsuță din ele, țineam în ele diferite lucruri și chiar pregătem mîncăruri, salate, torturi. Deci după ce bunica pleca să ducă vaca la „cireadă„ eu fuguța în coteață să iau 2-3 ouă de sub găină că trebuia să fac torturi, apoi în casă cât mama mai dormea, eu mă strecuram și furam făină, zahăr, o cănuță cu lapte sau alte chestii din bucătăria lor căci erau de folosință în bucătăria mea.  Ei dar stați că nu numai eu mă ocupam cu așa ceva, vecina și prietena mea care e cu 2 ani mai mare decât mine făcea tot același lucru, numai că ea trebuia să reușească să mulgă vaca să o ducă la deal după care avea ceva timp și pentru joacă, apoi începeam să ne lăudăm una la alta ce avem prin casa noastră mică, ce bucate am făcut și la care cutiuțele sunt mai frumoase. Și asta nu e tot ce doresc să vă spun, erau zile când ne luam desagile și plecam unde credeți că? La gunoiștea din sat doar acolo poți găsi diferite lucruri intereante pe care le aruncă oamenii, aveam de mers până acolo cam vrio 2km, nu chiar mult deoarece noi locuiam în capătul satului la „planul nou” cum se numește și casele noastre erau pe ultimul rând, de acolo se începeau deja pământurile oamenilor, și iată că noi mergeam pe drumușor pe lângă un „sclad”(cum îl numeau bătrânii) și pe lângă o „fermă„ de vaci  unde era plină de câini, și ajungeam la locul dorit, pentru noi el era ca un fel de market, colătăiam în lung și în lat gunoiștea cea umplând saci cu prostii. Ei și nu dă cumva ca cineva din noi să găsească ceva mai colorat sau vreo cutie frumoasă că alergam după ea ca ciorile după străluci certându-ne a cui este și cine a văzuto prima. Iată se întâmplă într-o zi ca prietena mea să calce într-o sticlă și să-și taie piciorul până la os, of, ce sânge mai curgea, iar eu ca un prieten devotat m-am dezbrăcat de cămașă și iam legat picioru ca săi opresc sângele, eh peripeții. Dă după aceea ne luasem sacii în spate și pe Vica ( așa se numea ea) de subțioară și încetișor ne îndreptam spre casă.  În acea zi nici nu am observat cum a trecut timpul că deja începuse să se întunece afară de aceea pe la jumătate de drum hopa mama și cu sora ei mai mare care o căutau pe drumuri au dat de noi, și mie nu mi-au făcut nimic dar ei i-au luat sacul cela cu „nevoi„ și i lau aruncat la o margine de drum, apoi ne-au luat acasă. Nu știu ce s-a întâmplat cu ea eu însă am ajuns acasă am lăsat sacu meu și fuga înapoi după al ei căci văzusem la ea câteva cutii drăguțe care mi-e aveau să-mi folosească, am mers până la locul cuvenit și le-am luat și o fugă înapoi acasă. Arunc eu toate chestiile alea în căsuța mea și mă îndrept spre casă unde mama mă aștepta pe prag cu o ”jărdii” ( vargă grosuță) în mână, numai eu știu ce bătaie am ma-i mâncat în ace-a seară. Dar ce credeți că am fost cuminte după aceea?  Chiar a doua zi am făcut alte șotii, dar despre asta vă povestesc altă dată dacă vii interesant. A doua zi eu eram ocupată cu alte treburi, săi spun prietenei mele cine îi furase gunoiul, că eu am văzut cum cineva i le-a furat ș.m.d. ieșind curată la suprafață. Totul a decurs bine ceva timp până nu am făcut alte șotii...