Timp pierdut pe prostii

Of! azi am avut o zi foarte grea, am stat aproape 10 ore pregătindu-mă de examenul la pedagogie. Cred că acest timp pierdut pe „câcat” vorbind așa mai frumos au fost cele mai urâte clipe din viața mea. Acest obiect nu merită nici un minut pierdut pe el, orele de pedagogie sunt cele mai urâte pentru mine.

Am cea mai mică notă și nu din neinteligența mea la el ci din prostia profesoarei cărei nu știu cu ce i-am călcat pe „coadă”. Permanent găsește nod în papură numai ca să nu-mi pună o notă bună, cred că are probleme ceva cu oamenii tăcuți. Îmi pare foarte răi pentru ea căci eu am avut doar câteva luni lecții cu ea apoi scap și merg mai departe ea însă va rămâne tot timpul cu un minus în suflet, căci nu există motiv pentru a mă urî, doar nu i-am făcut nimic rău. Nu sunt una din cele hidoase care are idei vechi și principii prostești, totuși câteodată aș prefera mai mult profesorii mai învârstă căci acești tineri chiar nu au experiență de a preda (unii din ei) în plus mai sunt și alte lucruri pe care nu aș dori să le menționez aici. Și câteodată aș prefera ca bătrânii hidoși să stea acasă și sa se bucure de viață decât să vină cu ideile lor vechi și cu tradițiile lor ieșite din modă. Dar asta e, cred că am și eu o problemă cu aceasta. Totuși aș dori să menționez un lucru, că, anul acesta majoritatea din profesorii care ne-au predat au fost tineri și anul a decurs foarte greu și plictisitor și urât de tot. Ce să vă mai spun de azi, a fost o zi destul de urâtă iar acum în cap numai cuvântul „pedagogie„ se învârtește vocabularul meu a pierdut aproape o jumătate din cuvinte umplându-se cu tâmpenii de genul : competențe, evaluare, educație, comunicare și mult mult mucegai ce se include în pedagogie. Cât de mult urăsc acest cuvânt! Ei și chiar dacă ar fi acum profa lângă mine sau va citi acest articol nu mie nici o teamă să spun cât de mult urăsc obiectul ei și predarea pe care o face...