Bogați- Săraci, într-un sfârșit există oare vreo diferență?

Bani, bogății, avere, muncă peste puteri astea sunt lucrurile după care cea mai mare parte a oamenilor se avântă. Părinții pleacă peste hotare lăsându-și copii în grija celor străini doar pentru a face câți mai mulți bani. O mare parte din oameni părăsesc soțiile, copii, părinți, rude, casa poate chiar și un serviciu (normal) și pleacă peste hotare unde sunt nevoiți să îngrijească de bătrâni capricioși, de alți copii alintați să facă lucruri mizerabile totul pentru bani.

Oamenii sunt nevoiți să coboare până la așa nivel încât ție „silă„ săi privești. Și te întrebi la ce bun toate astea? pentru a ajunge în rând cu vecinul care are mai multe decât tine sau poate săi arăți vecinului că ai mai multe decât el?. De fapt unii din oameni sunt nevoiți să lucreze pentru a întreține familia, sau poate pentru o gură de pâine pe care nu o au însă majoritatea din ei pleacă la munci grele doar pentru a arăta celor din jur că are mult mai multe lucruri cum ar fi: un telefon de ultimă modă, un televizor cât peretele de mare, o mașină ca la nimeni altul, mobilă din cea mai bună calitate, șube din blănuri naturale și inele din aur pe toate degetele. Oamenii lucrează și lucrează își distrug sănătatea își lasă soția acasă singură (sau soțul) care are nevoie de afecțiunea bărbatului, de dragoste și își creează aventuri în afara căsătoriei, își lasă copii în grija celor străini și pierd ocazia de a vedea cum aceștia se dezvoltă, cum cresc, ce capricii au, care sunt preferințele lor ș.m.d. însă cel mai grav lucru este că oamenii renunță la odihna de care au nevoie, la sănătate, uită de religie, de lucrurile ce îl înconjoară totul pentru bani. Într-un sfârșit se trezește că copii sunt deja mari iar el nu a avut parte să se bucure de o odihnă frumoasă, de o călătorie în altă țară, e deja învârstă sănătatea nu mai e ca altă dată, el e bolnav și moare, lăsând în urmă toată averea pe care a agonisito întreaga viață. Da, da! o lasă în urmă nu o ia cu el în sicriu, acolo nu e loc pentru așa ceva. În câteva zile deja stă într-o cutie din lemn într-o groapă în pământ, în câteva săptămâni deja începe să miroase urât și să se descompună, iar în câțiva ani din el nu mai rămâne nimic decât o amintire în inima celor dragi și câteva poze pe care le-a făcut în timpul vieții. To de ce a avut nevoie a fost un costum, o pereche de pantofi, o pernă, o bucată de material și câteva scânduri în care a fost îngropat, ”Nimic mai mult”. Indiferent de ce statut nu ai avea, fie că ești bogat fie că ești sărac ajungem cu toții în același loc, acolo suntem toți egali și avem nevoie toți de aceleași lucruri. Acolo nimeni nu mai spune că nu doresc să stau la masă cu tine fiindcă ești sărac sau ție nu ți se permite să intri în acest local fiindcă nu ai statutul necesar, acolo ai o bucățică de loc și nimic mai mult. Indiferent de ce memorial nu ți-au pune cei rămași în viață tu vei rămâne în același loc, cu același nume și îngrădit cu același gard. Vei sta la o margine de sat/oraș unde vei fi vizitat 1-2 ori pe an în timpul unor sărbători. În scurt timp vei fi uitat, și vei dispărea cu totul de pe fața pământului. Atunci care e rostul să te zbați și să te chinui toată viața dacă într-un sfârșit ajungi în același loc la același nivel ca toți de acolo  la,, NIMIC” ?