joi, 2 februarie 2012

Dacă nu prietenești cu capul ești pierdut

Astăzi am să vă povestesc despre frigul de la Universitate, care ne dă mari bătăi de cap. E clar că nu la toți dar la majoritatea oamenilor care au „cap pe umeri”. Astăzi am înghețat amarnic la picioare, nu puteam să țin nici pixul în mână iar nasul era un cubuleț de ghiață așezat între ochi.

  Am îndemnat colegii ca să facem ca și celelalte grupe de oameni normali să scriem cerere pentru a ne scurta lecțiile sau să ne transfere în alt cabinet, dacă nu nu venim la ore să înghețăm. De la bun început așa toți doreau să le fie bine însă când au auzit de scris sau dat toți cu fundu înapoi și nimeni nu a mai dorit nimic. Ei am văzut eu că asta este situația și am hotărât să nu mai fac „răscoale” ca să nu răspund pentru toată clasa pe viitor. Mi-am luat gentuța și împreună cu un coleg de clasă am tulito spre casă fără să mai spun ceva. Mâine am hotărât că nu merg la ore și nici săptămâna viitoare nu cred că voi merge dacă nu se vor face ceva schimbări. Nu doresc să merg acolo și să mă îmbolnăvesc apoi pe viitor să nu pot face urmași, viața mea costă mai mult decât lecțiile lor. asta le voi spune și celor de la decanat dacă vor avea ceva pretenții. Dacă cei de la putere nu au bani pentru a oferi căldură studenților atunci „să se ducă ei la naiba ” pentru ce mai plătesc contractul o sumă atât de mare dacă merg acolo și îmi distrug sănătatea. Bine că ei au cabinete calde, mașini luxoase ș.m.d niște golani care trag spre buzunarul lor și niște secretare prostituate numite „ șefe ale aparatului”. Din acest motiv lumea nici nu va mai merge la votări iar tineretul va fugi din țară ca muștele spre necenzurat. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu