Fetița cu ochii triști

Are zâmbet dulce și o piele fină, cu ochii albaștri și cu bucle blonde, e foarte înțeleaptă, e și ascultătoare are  9 ani și multe vise pe care le așteaptă. Era visătoare chiar din burtica mamei, din primele luni începu s-o simtă și-o închipuia ce-a mai dragă ființă, cu privirea blândă, cu vocea duioasă, cu mângâieri calde, și-o închipuia cea mai scumpă mamă, dorea atât de mult ca deja să iasă, să-și cuprindă mama săi vadă ochii, zâmbetul, atingerile fine era nerăbdătoare.

De aceea la șapte luni nu m-ai putu să aștepte și a hotărât să iasă, pentru că î-și iubea mama cel mai mult pe lume nu ia provocat dureri ieșind repede și fără complicații. Însă din cauza nașterii sale premature organele nu-i erau complet dezvoltate și mai avea și probleme cu respirația, iar medicii au spus că este „gravă situația” și au spitalizat-o întrun pătuc special pentru ea. Însă de atunci nu-și mai văzuse mama iar peste câteva luni fusese adusă aici unde erau copii de diferite vârste,educatoare multe și gălăgioase, pusesei și-un nume, numele de Ana. Crescuse timidă și foarte închisă însă sănătoasă, era o copilă dulce – dulce și frumoasă. Stătea ore întregi privind pe fereastră și î-și imagina că o să vină mama și o s-o ia de aici, că mama e plecată undeva departe și că o iubește la fel de mult ca și ea, că-i visează chipul și o vrea acasă. Trecuse timp de atunci, și nimeni nu m-ai vine să o ia de aici, privește în fiecare zi pe aceeași stradă și așteaptă îngândurată să meargă acasă.

Cu asmenea situații stau sute de copii la orfelinat care stau triști și î-și așteaptă părinții. Gândiți-vă la asta atunci când faceți un copil și nu-l luați acasă!.