Despre singurătate

Dacă m-ar întreba cineva ce detest cel mai mult la momentul de față aș spune: singurătatea în care mă aflu. Înconjurată de o mulțime de oameni realizez până la urmă că sunt mereu singură, chiar și atunci când sunt alături de oameni, când iau masa, când merg la universitate, când mă aflu acolo întotdeauna sunt singură. 

Golul dinăuntru nu mi-l umple nimeni, puțini oameni se stăruie s-o facă, alții nici nu o doresc iar alți pur și simplu se bucură de faptul că sunt tristă. Nu cad des în stări de acest gen fiindcă de cele mai dese ori obișnuiesc să mă ocup cu lucruri de prisos doar pentru a nu mă gândi la singurătatea în care mă aflu. Știu că oamenii chiar dacă se află într-o mulțime de oameni tot una sunt singuri și asta mă face mai puternică fiindcă știu că nu numai eu am această stare. Ce înseamnă a fi singur atunci când tu ai nevoie cel mai mult de o persoană alături? ”durere”, căci prezența persoanei de alături nu nu umple golul pe care îl ai. Dintotdeauna am fost singură și totodată înconjurată de oameni, am avut libera alegere de a le ține compania sau de a pleca în camera mea pe care o iubeam cel mai mult. Și tot timpul alegeam a doua variantă să stau în singurătate în colțișorul meu acolo unde mă simțeam cel mai bine, unde puteam face tot ceea ce doream tot ceea ce se putea de făcut, alegeam să privesc un film să scriu ceva tâmpenii, să desenez și să stau în intimitatea mea ore întregi fără a dori să fiu deranjată. Refuzam luatul meselor sau de cele mai dese ori le luam în camera mea doar pentru a nu mă despărți de ea. Acum nu mai am spațiul meu privat în care aș putea face acele lucruri și totuși sunt singură iar câteodată chiar îmi este teamă ca nu cumva intimitatea și singurătatea mea de odinioară să fi acționat negativ asupra formării mele. Cineva spunea că un om care „crede” nu poate fi niciodată singur, însă eu cred -cred în realitate însă sunt singură, atunci care e sensul acestor cuvinte? .... Un poet scria „ voi care vă întoarceți acasă și după ce a-ți închis ușa spuneți ,, bună seara” voi nu știți ce-înseamnă să intri pe ușă tăcând”, da, și atunci realizez că sunt persoane cărora le este mult mai greu în singurătatea lor nu au cu cine vorbi nu au cu cine schimba un cuvânt și asta e mult mai dureros decât singurătatea mea internă. Astfel mă pot calma și pot duce zi de zi mai ușor povara singurătății care mă persistă.