Medicamente fără prescripție- „intrați, intrați și cumpărați avem de toate”!

De multe ori am criticat această țară de „rahat” în care totul se vinde și se cumpără în care legile sunt tapate doar pe foaie la nivel oficial pe când folosite de societate nu vor fi niciodată. O țară împuțită care îți omoară visele și îți distruge perspectivele... ți le calcă în picioare. O țară plină de bandiți și hoți..

„Dracula” de Bram Stoker

Doream nespus de mult să citesc următorul roman „Dracula” de Bram Stoker, aveam nevoie de o poveste fantastică cu sfârșit eroic și frumos. Mai ales că în copilărie preferam filemele despre vampiri, eram pasionată de istorie și citeam orice se referea la domnitorul Țării Româneși - Vlad Țepeș care a trăit în sec. XV-lea, renumit pentru cruzime în pedepsirea trădătorilor și nelegiuiților. :D Așa că, când am avut posibilitatea să procur această carte la un preț accesibil (datorită reducerilor de pe bestseller.md), am procurat-o fără să mai stau pe gânduri.

Creier „second-hand”

De firea mea sunt o persoană mai liniștită/ domolă, nu mă grăbes să le realizez pe toate dacă știu că nu o să le reușesc, când fac anumite lucruri le fac încet și minuțios, sunt unica din familie care la masă rămâne ultima. Dar, după cum voi vorbi în continuare despre drumuri făcute de oameni „sănătoși la cap și nesănătoși la cap”o să fac o remarcă spunând că eu personal mă ca-m strădui să merg pe drumușor-ul făcut de oameniii „sănătoși la minte”. ..

Aranjează-te singur, lumea se va da după tine.

Haide-ți să ne aducem aminte de copilărie și de clipele în care ne adunam în jurul părinților, buneilor sau celor care ne spuneau povești. Eram numai ochi și urechi, ascultam cu atenție și retrăiam pentru personajul principal. Anii copilăriei au trecut dar ne mai amintim și astăzi de multe povestioare din trecut, și suntem emoționați de fiecare dată când un gând ne aduce o poveste. Haide-ți să ne amintim de clipele emoționante din trecut și să citim o poveste, o poveste cu idei o poveste importantă....

Consilierea copiilor o introducere practică

„Consilierea copiilor o introducere practică” așa se numește o nouă carte citită cu câteva săptămâini în urmă. Această lucrare cuprinde o serie de modificări cu scopul de a le fi mai utilă cititorilor. Este un ghid practic atât pentru părinți cât și pentru educatori, prezintă cele mai eficiente tehnici de consiliere a copiilor care ce confruntă cu probleme emoționale. Pe lângă metodele bazate pe principiile ți practicile consilierii, autorii propun jocuri, activități și fișe de lucru cu ajutorul cărora psihologii. consilierii cadrele didactice dar și părinții interesați de copii lor pot lucra eficient cu ele. Este o carte practică și folositoare mai ales pentru părinții care doresc să lucreze cu copiii lor.
Mă bucur nespus de mult că pot citi astfel de literatură înțelegând-o și având posibilitatea să o pot aplica atât la moment cât și pe viitor cu copiii mei. Pot să recomand această carte tuturor mamelor care depun efort în a da o educație bună și a le crea un viitor frumos copiilor lor.

Jane Eyre de Charlotte Bronte

„Săptămâni întregi” așa numesc eu săptămținile în care reușesc să-mi realizez planurile, iar, planul pe 2 săptămâini care au trecut a fost să citesc cele 2 volume de Charlotte Bronte „Jane Eyre”. Romanul ne redă viața unei coppile rămase orfane, care este nevoită să treacă prin diferite încercări. Autoarea romanului încearcă să ne prezinte „eroina” atât ca pe o fire blândă, harnică și sârguincioasă, cât și pe o fire capricioasă, îngânfată și veșnic nemulțumită. De fapt așa mio închipui și eu o fire țâfnoasă și veșnic nemulțumită de toate, ba chiar în unele momente am ajuns să urăsc acest personaj îngâmfat.

 

Pădurea norvegiană

Nu pot găsi cuvinte potrivite pentru a începe acest articol și totuși constat că l-am început deja. Poate că nu sunt tocmai cuvintele potrivite de a începe un articol bazat pe impresiile lăsate de o carte genială. 

Voi încerca pe început să vă prezint un autor de-a dreptul uimitor și genial în tot sensul cuvântului cu toată splendoarea sa, care mai trăiește și astăzi „Haruki Murakami” și romanul său de-a dreptul fascinant „Pădurea Norvegiană”. 

Învățați să iertați

„Cei slabi nu pot niciodată să ierte.Iertarea este atributul celor puternici”. Mahatma Gandhi 

Deseori într-o relație se ajunge la certuri unde se aduc în discuție o serie de neînțelegeri care ar fi trebuit rezolvate cu mult tip în urmă. Totuși din lipsa comunicării acestea nu sunt rezolvate, nu sunt uitate dar nici iertate. Dar puteți să învățați să iertați. Cel mai important e să vă gândi-ți de ce e atât de greu să iertați pe cineva și mai ales pe persoanele dragi.

 

Cea mai frumoasă parte a vieții

E atât de frumos la început... fluturașii fac zarvă în stomac, ore întregi de pregătire pentru prima întâlnire, cadouri de curtare, mesaje de dragoste, primul sărut. Inima se zbate din ce în ce mai tare ca la un iepuraș atunci când vă întâlniți, emoții care trezesc dorința de a iubi din ce în ce mai mult. Însă partea cea mai frumoasă vine mai apoi, atunci când apar certurile, când arunci cuvinte pe care nu ți le dorești să le spui cu adevărat, le spui doar din orgoliu, la nervi. Partea cea mai frumoasă apare atunci când le ierți pe toate atunci când vă împăcați. Partea cea mai frumoasă este atunci când dispar măștile de pe față și faci cunoștință cu obiceiurile proaste ale celeilalte persoane și în ciuda acestora continui să o accepți și să o iubești, să o iubești sincer și cu adevărat. Partea frumoasă apare atunci când în ciuda defectelor tale cealaltă persoană continuă să te accepte și să te iubească la fel, continuă să te facă să te simți unică - pentru că ești unică. Partea cea mai frumoasă apare atunci când în ciuda tuturor defectelor pe care le aveți continuați să împărtășiți aceleași idei, aceleași gânduri și cel mai important, aceleași sentimente. Partea cea mai frumoasă apare atunci când îi duci lipsa celeilalte persoane dacă nu este lângă tine, când diminețile devin din ce în ce mai dulci trezindu-te în brațele ei. Partea cea mai frumoasă apare atunci când în situații grele știi a găsi cuvintele potrivite pentru încurajare, când cunoști dorințele și necesitățile celeilalte persoane. Partea cea mai frumoasă apare atunci când începi să trăiești pentru cealaltă persoană fiind ca o satisfacție personală. Partea frumoasă apare atunci când orice lucru îți aduce aminte de cealaltă persoană, când amintirile devin pelicule frumoase în viața voastră. 

Partea frumoasă vine mai apoi când toate gândurile sunt cutreierate de cealaltă persoană, când viața se împarte în așa mod încât să devii o familie fericită...

Obiceiuri proaste

Cu toții avem obiceiuri proaste, unii sunt conștienți de ele alții nu, unii cel puțin se străduie să le înlăture alții le folosesc ca pe activități normale din viața personală. Cu toate că aceste obiceiuri proaste există la orice om unele din ele sunt suportabile altele nu numai că sunt insuportabile dar sunt și ilogice sau mai simplu spus sunt „prostești”, deoarece sunt preluate inconștient de la altcineva. Unii specialiști afirmă că oamenii ar trebui să se împace cu obiceiurile lor proaste pe care le au pentru a se accepta pe sine mai ușor, alții afirmă că pentru a scăpa de obiceiurile proaste e nevoie să le înlocuiești cu altele.

Tu când ai citit ultima dată?

După o lună de muncă peste hotare între persoane străine și „inapte” de a ține în mână o carte am ajuns astăzi acasă. Și, pentru prima oară în viață vreau să descriu acel sentiment care este produs de lipsa unei lecturi, unei lecturi bune. Acele „tremuriciuri” care te fac să te scuturi din cap până în picioare la amintirea unor fraze citite din cărți. În fiecare zi în drum spre lucru gândurile mele, mâinile, creierul, toate aveau nevoie de o carte bună de o lectură intelectuală. În 12-ani de școală și 3 de facultate niciodată nu am simțit atât de mult lipsa unei cărți, lipsa internetului de pe care poți să copii ceva bun. Unicul lucru care mă calma era doar muzica ( și astea doar câteva albume pe care le fredonam pe de rost ). Lipsa unei lecturi m-a făcut să urăsc și mai mult ființele umane „proaste” pe care eram nevoită să le văd și să le ascult zi de zi, femei (de origine rusească) care au început să fumeze și să consume alcool încă de pe băncile școlii care sau căsătorit înainte de a atinge majoratul și care au făcut copii tot atunci,, și tineri care nu au luat nimic bun de la viață decât prostia omenească, oameni dun gura cărora puteai să auzi doar cuvinte murdare. Mai pe scurt oameni care nu au citit decât atunci când au învățat alfabetul în clasele primare. Trist de tot..

Recomand tuturor tinerilor care își fac încă studiile să nu rateze ocazia de a citi o carte și de a învăța ceva util pentru că timpul își ea tot ce e al său..

Într-un sfârșit vreau să spun că iubesc la nebunie cărțile, iubesc muzica bună și discuțiile cu oamenii înțelepți.

În curând voi adăuga și poze de la fostul ”serviciu„ situație tristă.

Mizeria din țară care nu va dispărea niciodată

Într-un sfârșit am terminat și eu universitatea, cea care mi-a adus o sumedenie de bătăi de cap și nervi pierduți. Dar hai să încep a povesti mai amănunțit despre toate....

Mi-am făcut studiile la Universitatea de Stat din Moldova (USM) facultatea de spihologie și științe ale educației,  la prima vedere sună frumos. Pe lângă faptul că nu prea ieși cu cunoștințe în 3 ani și rămâi dezamăgit de sistemul de învățământ mai ești nevoit să te confrunți și cu corupția care este destul de răspândită. Cum funcționează tot acest sitem „educațional”? vii primul an ca o găină plouată care nu știe nimic și încerci să te adaptezi noilor condiții (localitate nouă, colegi noi, profesori ș.m.d.), al doilea an încerci cât decât să mai ciugulești câte ceva nou, al treilea an e cel care aduce cele mai multe neplăceri, din prima jumătate a anului profesorii încep să te sparie cu teza și examenele care vor veni în cea dea doua jumătate dar abia pe la anul nou încep ași face lucrul cu adevărat, și practica pasivă , după anul nou încep iar câteva lecții, lucrări, practica, examenele și teza.. Dar o să povestesc despre cele mai neplăcute momente din toți 3 ani care m-au dezamăgit cu adevărat...

De ce trebuie să ne exprimăm emoțiile ?

Când vine vorba despre emoții vocabularul nostru se limitează nu avem nici măcar o definiție concretă a emoțiilor, știm doar să spunem mă simt bine sau rău și astea reies din educația noastră limitată pe care am avut-o în copilărie. De ex. nu plânge că o să te vadă lumea, nu plânge că iești băiat, nu te râde ca un prost, nu urla că nu ești în pădure, nu striga că mă doare capu, nu te holba așa la mine de parcă mă vezi pentru prima dată ș.m.d.

Zâmbete

Dușmanul fiecăruia

Indiferent de vârstă, etnie, categorie socială sau rolul pe care îl îndeplinim toți ne confruntăm cu același dușman „Timpul” uneori este insuficiente alteori trece prea greu. Însă de cele mai dese ori el este rapid și insuficient cât de mult nu neam strădui să fugim din urma lui, el reușește să ne întreacă , absolut în toate.

Picturi

...fără tine ”Femeie”

„Femeie”- un singur cuvânt care divizează specia homo sapiens în 2 categorii, femei și bărbați. Mai aud și chestii de genul „merge pe drum o femeie și un om” care automat îi face femeii o decădere din categoria de homo sapiens. :D 

Sfârșit de iarnă

Sa sfârșit și iarna din acest an, a trecut atât de repede, iar astăzi este ultima zi... Totul prinde viață.. astăzi în drum spre universitate priveam cum forfotă lumea pe străzile orașului. Odată cu sosirea primăverii parcă și lumea e altfel.

„Tupismul” unui individ

Dex-ul spune că cuvântul „indecent” înseamnă, impudic, nerușinat, necuviință, eu aș mai adăuga și denigrator sau tâmpit alte sinonime potrivite. 

Slujitorii bisericii se bat cu mături 

Picturi

O nouă pictură ..

Lucrări noi

O pauză îndelungată și apariția unor noi creații.... muza mea sa întors ..uraaaaaaa
iată câteva lucrări făcute această săptămână....

Certați-vă dar nu încetați să vă iubiți!

Când iubim ne pare că totul e atât de frumos, că lucrurile sunt altfel, că ziua trece mai bine, că trăiești mai multe clipe de bucurie...

Timp de tăcere

De mult nu am mai scris nimic. Muza mea ma părăsit la un moment dat, brusc și fără motiv. Fără să-mi dau seama am ajuns la un moment dat fără cuvinte, fără idei și fără dorință, dorința de a mai face ceva, de a realiza lucruri noi, nu că înainte aș fi realizat multe chestii noi, doar că eram altfel...