Înconjurați
de cele m-ai dragi persoane, petrecând cele m-ai frumoase clipe, scăldânduse în
bucurie și bunătățuri, oamenii uită de tot ce îi înconjoară, de părinți,
divinități, iar atunci când întâmpină dificultăți încep să se trezească la
realiate cerând ajutor familiei sau unei puteri cărei se închină de obicei aceasta fiind Dumnezeu, dar să nu ne
oprim aici, adică, cui oamenii aduc omagii ci să mergem la felul cum sunt însă-și
„bacterii” minuscule care se numesc oameni. Atât timp cât în jurul lor persistă
binele atât timp se consideră cele mai puternice bacterii de pe pământ, însă
când vine vorba de probleme iată că sa trezit în ei și spiritul moralității
s-au credința față de divinitate.
Și am ajuns la acest subiect din propriile
experiențe pe care le-am trăit zilele trecute în care am avut atestări la Universitate,
și am observat foarte bine cum oamenii care permanent au negat existența lui
D-zeu sau cel puțin nici nu au considerat de cuviință ce Lui ai trebui să-i
aduci mulțumiri pentru cele ce ne înconjoară înainte de începerea atestării a
pronunțat „dacă există D-zeu să mă ajute
să trec cu bine această atestare”, c-am banal nu? Și aș putea aduce o sumedenie
de exemple în care oamenii căzând în gaură își aduc aminte că există o
divinitate care ar dori să-i ajute în caz de necaz. Nu toți aparținem
aceluia-și grup religios, indiferent că ești ateist sau că crezi în cineva ar
trebui să faci acela-și lucru fie că ești în situații dificile fie că ești în
situații de bucurie. Sau poate din cauza că oamenii sunt în mare parte
manipulați sau „orbi” nu î-și pot găsi o cale în care să aibă încredere. Toate acestea
se întâmplă din cauza restricțiilor sau stereotipuri părintești oamenii au
ochii legați și cred s-au merg acolo unde merg majoritatea, sau fac ceea ce au
făcut părinții lor, și aceasta devine o problemă din ce în ce mai mare pentru
toată planeta. Oamenii cred însă nu știu în ce, merg pe la diferite slujbe,
adunări, întruniri, însă nu înțeleg ce se vorbește acolo sau ce ar trebui să
știe. Majoritatea din ei merg acolo numai pentru a ieși din casă, pentru a
vedea în ce e îmbrăcată altă persoană, ce s-a mai întâmplat în timpul apropiat,
numai motiv de discuții și bârfe fără de rost.
Și apare
întrebarea poate pentru cineva destul de banală: unde am ajuns? În dezastru,
mucegai și mizerie, unde fiacare e un microb care afectează locul în care locuiește,
locul din transport, serviciu, acolo unde învață, unde merge în plimbare, unde
se distrează, unde calcă și totul ce cuprinde mintea umană. Nu numai că se închină
nici el nu știe cui dar și Aceluia îi mulțumește și îi cere ajutorul doar
atunci când se află în glod.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu