Existentul-neexistent

Atunci când totul se învârte în jurul tău și pământul îți fuge de sub picioare, nu înțelegi care e adevăratul motiv care te ma-i ține în viață și care te m-ai face să zâmbești. Un sentiment pe care nu-l pot descri și pe care nici nu-l pot numi, ceva interior și confuz se petrece când ești în așa situație sau stare. Lumea e mult mai iritantă ca de obicei, mâncarea e fără gust, totul în jur e trist, sumbru și neplăcut. Orice nu te-ai stărui să faci e iritant, pierzi acel „Eu” care cândva te făcea să te simți bine.

E o stare de angoasă care apare din senin și se pierde cred că tot acolo, lăsând urme din ce în ce m-ai adânci. Poate că toate acestea se întâmplă cu fiecare om și ei se tratează prin diferite motive, privesc televizorul, beau pastile, dorm sau multe altele, eu însă  nu primesc acum plăcere de la nimic, nu am scris de mult, de mult nu am ma-i pictat, fieacare lucru pe care îl încep nu reușesc să-l termin, plictiseala apare mai repede decât cred eu. Parcă ai fi într-o stare de isterică pasivă fără în care î-ți vine să stringi în gura ce-a mare, să te tolănești pe jos, să plângi și tot odată î-ți dai seama că acesta nu este un comportament adecvat și te stopezi, și această stopare provoacă un fel de blocare internă atât a sentimentelor cât și a acțiunilor. Poate că acest blocaj acționează și în cazuri mult mai dureroase, ca moartea unor persoane dragi, despărțirea de persoana iubită, ș.m.d. care îi face pe oameni mai tari stopândule lacrimile blocândule sentimentele. Poate că mă greșesc din acets punct de vedere dar eu parcă m-aș afla în una din situațiile date cu toate că nu am pierdut pe nimeni am acest simț intern pe care nu știu cum să-l numesc, nu cred că e sentiment dar poate că și mă greșesc, în fine, ce nu ar fi starea dată există. Aș crede că această stare neplăcută de acum se datorează unor negații, situații neplăcute, priviri disprețuitoare, care dovedesc că până la urmă am și eu situații neplăcute ca și fiecare om, și nu m-ai sunt eu acea persoană pozitivă și fără sentimente sau fără de stres. Ei dar asta e încerc și eu să m-ă ocup cu ceva, chiar dacă nu-l termin până la capăt sau dacă nu am plăcere să-l fac, e un fel de medicament personal care m-ă ajută să trec peste așa stări căci cine ține m-ai tare la viața ta dacă nu tu însuți.