De cele m-ai multe ori aud următoarea replică:
acasă e cel m-ai bine sau ca acasă nui nicăieri. Și iată stau și mă gândesc cum
ar fi asta. Oare ei chiar nu au probleme acasă? Sunt un pic confuză, nu de
faptul că oamenii nu se confruntă cu probleme însă de faptul că eu dau peste
ele în fiecare zi. Mă trezesc câteodată că atât de mult nu doresc acasă, nu
doresc să d-au peste certuri, negații, observații, discuții despre persoane
nedorite care pur și simplu î-mi provoacă depresie.
Și
chiar dacă deja am trecut de stadiul
adolescent simt că crizele de atunci încă m-ai persistă. Dacă aș întreba pe cineva
ce înseamnă „a fi acasă” pentru el sunt sigură că-mi va răspunde cu o sumedenie
de replici aducându-mi și argumente eu însă sunt într-o dilemă totală, nu știu
ce să spun că e bine sau rău, nu am nici o descriere potrivită. A fi acasă ar
însemnă a fi acolo unde tu te simți comod, unde te simți liber în gândire,
exprimare, unde cineva mereu e în așteptarea ta, acolo unde căldura nu s-e
termină niciodată, acolo unde cu adevărat e bine, eu însă nu
pot înpărtăși aceste sentimente. Studiez la
facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, și nimic din ceea ce studiez
acolo nu m-ă ajută în viața de zi cu zi, și știți de ce? din cauză că
persoanele dragi m-ă ignoră, atunci când doresc să spun ceva din domeniul
psihologic aud numai reproșuri precum că eu încă nu cunosc nimic, nu poate fi
vorba despre mine ca despre un student de la psihologie fiindcă nu corespund
anumitor principii implementate în capurile lor. Și atunci apare așa o întrebare:
în cine naiba e problema, în mine s-au în ei?, nu-mi sunt acceptate ideile-atunci
cum pot să m-ă exprim?. Apar o sumedenie de întrebări: de ce cei din jur
(străini) mă văd altfel? De ce ei m-ă apreciază așa cum sunt? De ce ei m-ă
primesc așa cum sunt? De ce ceilalți m-ă percep ca pe un om comunicabil, vesel,
atrăgător, plăcut? De ce alții m-ă laudă? De ce pentru cei străini, eu
corespund normelor lor? De ce familia, ce-a care ar trebui să mă accepte așa
cum sunt, să m-ă susție ei fac numai să m-ă certe, să m-ă inhibe?, ș.m.d. Nu
găsesc răspuns la așa întrebări nicăieri, nici în mine, nici acolo, nici
altundeva, chiar că sunt blocată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu